" alt="NK Jemisin - [Maretele orașe] #1 Orașul care ne unește .PDF" title="NK Jemisin - [Maretele orașe] #1 Orașul care ne unește .PDF">
-
📖😍View All Books By🔝:
Carti PDF online gratis: ,,NK Jemisin - [Maretele orașe] #1 Orașul care ne unește .PDF,,
Recenzii de cărți online gratis Recenzie: Orașul care ne unește de N.K. Jemisin .PDF
N.K. Jemisin- cărți de citit online gratis .PDF
Orașele sunt cu adevărat vii. O dată ajunse la un anumit nivel al dezvoltării lor, ele se pot naște, devenind mult mai mult decât un set de clădiri și de străzi. Însă în primele momente de viață, Orașele sunt vulnerabile. Acela e momentul în care Dușmanul încearcă să le devoreze.
Dacă reușește să le învingă apărarea, e posibil ca Orașele să se nască moarte, devenind carcase lipsite de suflet. Dar dacă sunt cu adevărat înfrânte… Atlantida e unul din Orașele distruse norocoase, pentru că numele ei încă nu s-a pierdut din amintirile oamenilor.
Însă Orașele nu sunt neajutorate: există persoane care devin întruparea lor și pot lupta ca să le apere. Astfel, în prima lui noapte ca Oraș, avatarul New York-ului reușește să oprească asaltul Dușmanului, dar ceva nu merge bine.
De aceea, Manny (Manhattan), Brooklyn, Bronca (Bronx), Padmini (Queens) și Aislyn (Staten Island) devin peste noapte părți ale Orașului, Districte. Însă aproape niciunul dintre ei nu are habar ce se întâmplă sau că pe urmele lor e o creatură care abia așteaptă să-i dezbine.
Ce impresie mi-a lăsat mie romanul?:
Înainte să ies prima dată din țară și să încep să călătoresc, aveam impresia că e cam degeaba. Credeam că tot ce poți vedea pe viu, poți vedea la fel de bine și în poze. În plus, mi se părea că dacă citesc despre un loc și „magia” lui, e mult mai bine decât să merg acolo, pentru că fiecare loc are și bune și rele. Ori eu eram ferm convinsă că „magia” se întâmplă abia atunci când te așezi să scrii și uiți de lucrurile mai puțin plăcute pe care le-ai trăit.
Din fericire, am mai crescut de-atunci și am înțeles de ce e absolut fabulos să trăiești niște chestii pe viu, dar Orașul care ne unește mi-a amintit puțin de gândurile mele, pentru că am senzația că nu voi putea niciodată experimenta New York-ul așa cum e el prezentat în romanul acesta. În primul rând, din fiecare pagină se simte dragostea autoarei pentru oraș. Și e o dragoste sănătoasă. New York-ul e prezentat așa cum e el, cu tot cu trecutul tumultuos, cu tensiunile actuale, în special cele rasiale, cu lucrurile lăsate să se degradeze, cu atitudinile superioare, dar și cu părțile frumoase, cu comunitățile diverse și specificul lor.
Am dat la un moment dat pe Internet peste un citat care spunea ceva despre cum lucrurile pe care le iubești cel mai mult la o persoană sunt și lucrurile pe care le detești cel mai tare (spre exemplu, dacă adori simțul umorului la cineva, va ajunge să te irite mai devreme sau mai târziu faptul că nu e serios în anumite momente). Cam așa e prezentat și în acest roman Orașul și atributele locuitorilor săi: poate fi un loc minunat și plin de oportunități, dar poate fi și copleșitor.
Dincolo de New York, care răzbate mai mult din detalii, povestea se concentrează și pe Districte și pe relațiile dintre ele, dar și pe felul în care fiecare dintre cele cinci avataruri ale zonelor din New York sunt alese ca să reprezinte locurile respective, dar și multiculturalitatea orașului.
Fac o paranteză personală: în România, impresia mea e că toată discuția despre egalitate și toleranță față de persoane de etnii diferite și care adoptă genuri/sexualități diferite e relativ „la mâna a doua”, venită din cultura americană. La noi, discuțiile și argumentele pro-egalitate sunt la început de drum și se bazează masiv pe cele „de import”. Dar eu personal nu știu cum e să fii alb sau de culoare în SUA, așa că nu știu ce voci ar trebui să ascult când toată lumea de acolo se luptă să fie auzită. Prin urmare, mă bazez mai ales pe un oarecare bun simț pe care am încercat să-l dezvolt (uneori ratând cu brio și corectând pe parcurs), nu pe experiență și normal că pot greși din multe puncte de vedere.
Revenind, în ultimul timp, am remarcat în traducerile romanelor „din afară” că apar multe personaje de culoare/din zona LGBT+ și am avut multe discuții pe la cluburi de lectură despre cum uneori, asta pare puțin forțat. Parcă anumite detalii despre culoarea pielii/gen/orientarea sexuală sunt puse acolo ca să bifeze o listă, neavând de fapt impact asupra poveștii. Cumva, am ajuns să cred că e totuși un lucru bun pentru că e mai bine ca nimic și, în plus, am senzația că normalizează niște lucruri. Adică da, ai un personaj bisexual, dar asta nu schimbă cu nimic povestea… pentru că și ei sunt oameni și orientarea lor sexuală nu le afectează în niciun fel capacitatea lui de a lupta cu forțele răului sau whatever the plot is.
Totuși, Orașul care ne unește s-a simțit altfel. Da, aproape fiecare personaj e fie de culoare, nativ american sau imigrant și jumătate dintre ei sunt queer, dar nu pare nimic pus cu mâna. Da, e ok să avem personaje despre care menționăm culoarea pielii și/sau genul/orientarea sexuală ca să normalizăm niște lucruri (sau doar să bifăm o listă), dar aici se simte că e despre mai mult de-atât. E despre oameni, în totalitatea lor fabuloasă.
Da, avem de toate, dar nu ca să bifăm ceva ci pentru că așa arată realitatea. Multiculturalitate în toată splendoarea ei, nu pentru a mulțumi sau pentru a fi în ton cu timpurile ci pentru că ăsta e adevărul. O lume fantastică în care a fi la fel, a respecta un tipar, a încerca să fii „normal” e un pericol pentru că nu așa funcționează oamenii. Suntem diferiți și e splendid să fie așa, acesta e unul din mesajele cărții și e absolut perfect.
Însă nu despre asta e cartea. Acțiunea, povestea, lupta dintre Districte și Dușman, motivațiile fiecăruia, felul cum funcționează lumea asta fabuloasă și fascinantă, acestea sunt punctul central al romanului. Încă din primul capitol, ești aruncat direct într-o lume în care luptele se poartă nu cu arme, ci cu concepte, în care New York-ul e viu și minunat și știe să se bată, în care Dușmanul a schimbat o tactică veche de milenii pentru a purta o luptă mai subtilă, dar mai periculoasă. E o aventură fascinantă, și deși poate fi citit și ca un roman de sine stătător, e începutul unei serii de care m-am îndrăgostit de la prima propoziție: Cânt orașul.
Și vă invit și pe voi să descoperiți Orașul chiar acum, deoarece primul capitol e de fapt o povestire scurtă care sper să vă captiveze. În plus, după ce citiți cartea, vă recomand un interviu de 15 minute cu autoarea în care povestește mai multe despre o parte din detaliile cărții (e ușor spoilerish, așa că ascultați-l după ce citiți romanul)
Recomandăm: Charles Martin- Învăluiţi în ploaie .PDF
Recomandăm: Norman Spinrad - Între Două Lumi carte electronică .PDF
CItește și descarcă ,,NK Jemisin - [Maretele orașe] #1 Orașul care ne unește .PDF,,
Rezumat la carte: ,,NK Jemisin - [Maretele orașe] #1 Orașul care ne unește .PDF,,
Citește deasemenea Doar top selecții cărți avem:
Kiera Aslog- HEX Vol. 2 .PDF
- Bestseller
