„De ce ai face asta, Ursuleț?” Rowena MacLawry se uită la împrăștierea petalelor de trandafir alb și roșu pe toată podeaua camerei de dimineață. Fratele ei, Munro, și-a ridicat privirea de la alergarea unei pânze de- a lungul marginii sabiei sale cu două mâini. „Cum altfel ar fi să arăt cât de ascuțită este lama, Winnie?” „Dar ați luat vârfurile de pe toți trandafirii!” Rowena scutură vaza cu tulpini goale spre fratele ei. „Nu ți-ar fi făcut cineva?” „Nae. Nu la fel de impresionant. Și au ieșit cu o singură tăietură. ” „Erau florile mele de ziua de naștere, Ursule, prostule prostule. De la unchiul Myles. ” Îi aruncă o privire urâtă de la el către fratele ei mai mare, care citea un ziar și se prefăcea că nu observă niciun haos care se întâmplă în fața lui. „Ranulf, fă ceva.” „Florile au dispărut, scumpule”, a comentat Ranulf MacLawry, marchizul de Glengask, ridicând privirea din ziar. „Ar trebui să-l pun pe Munro să lipească petalele din nou?” „Îl poți împiedica să arunce o sabie în camera de dimineață. Au fost până la Londra, ”a spus ea oftând. „Cine vrea poșete pentru o zi de naștere, oricum?” a întrebat al treilea bărbat din cameră, Lachlan MacTier, vicontele Grey, luând lutul de la Munro și lăsându-l experimental prin aer. „Acum, acesta este un cadou. Roderick ți-a falsificat-o, Bear ” - Da, răspunse Munro. „Costă-mi un butoi și patru sticle.” „Aș plăti de două ori.” „Dacă încercați să spuneți că mi-ați cumpărat o argilă de ziua mea, Lach”, a izbucnit Rowena, nemulțumită de faptul că a fost ignorată în favoarea unei sabii largi, „puteți să vă întoarceți și să o luați acasă”. Lachlan o privi, cu ochii verzi-deschisi îngustându-se. - O femeie nu are treabă cu sabia, Winnie. „Prin urmare, nu vreau una. Deci, ce ai primit pentru mine ” Cu o jumătate de rânjet, Lachlan scoase din spatele unui scaun o bucată învelită cu hârtie. „Cred că veți obține mai multă folos din aceasta decât ați avea o sabie largă. La mulți ani, Winnie. ” Din scaunul din pervazul adânc al ferestrei, Ranulf coborî în cele din urmă ziarul pe care îl citea. Informațiile pe care le transporta erau vechi de o săptămână, în cel mai bun caz, dar nu-i plăcea ce spunea. De fapt, i- ar fi plăcut să dea nenorocitului ceva câteva lovituri cu sabia fratelui său. De fapt, nu-și mai amintea când îi plăcuse ultima dată vreo știre din Londra. Mai multe reguli și reglementări care nu i-au făcut bine, dar l-au costat în impozite tot mai mari. Dacă Sasannach nu ar putea să-i înlăture pe Highlanders sau să-i omoare pe toți, cu siguranță ar fi găsit calea de a- i învinge odată pentru totdeauna - falimentându-i. În timp ce se mișca, cei doi câini scoțieni de la picioarele sale se desfăcură și se ridicară, probabil că deja se întrebau de ce nu plecaseră încă pentru alergarea lor de dimineață. Întârzierea s-a datorat în totalitate domnișoarei care stătea lângă scaunul din camera de dimineață. De fiecare dată când ziua de naștere a lui Rowena venea în jurul clanului, se întorcea din nou în sus pentru a sărbători, dar aceasta era specială. Deci plimbarea lui și alergarea câinilor ar putea aștepta până când sora lui își deschide cadourile. Cu un zâmbet entuziasmat pe față, Rowena a smuls hârtia din cadoul greșit pe care Lachlan i l-a predat. Cu aceeași rapiditate, însă, expresia ei a scăzut din nou. - Cizme, spuse ea cu voce tare, privind în sus spre cel mai apropiat vecin al lor. „Mi-ai cumpărat cizme.” Lachlan dădu din cap, o suvită de păr căprui căzând peste un ochi. „Călărește cizmele. Pentru că ați distrus luna trecută în noroi. ” Zâmbetul lui se estompă la privirea ei. "Ce Știu că se potrivesc; L-am pus pe Mitchell să- mi dea mărimea pantofului tău. ” „Acum sunt o doamnă, Lachlan. S-ar putea să-mi fi adus flori sau o bonetă fină. Sau cel puțin pantofii potriviți pentru dans ”. A pufnit. „Te cunosc de când te-ai născut, Winnie. Cizmele vă vor face mai bine. ” Ranulf a lăsat ziarul deoparte în întregime, făcându-i semn celor doi flautari care stăteau pe hol, în afara ochilor ocupanților camerei de dimineață, pentru a se retrage. Sora și cel mai mic frate al său era o femeie frumoasă, plină de umor, dar văzuse această furtună pândind la orizont de zile întregi. Și cimpoaia nu era probabil să îmbunătățească starea de spirit a nimănui. - Dar eu sunt nae, o fată care călărește iadul peste țară, Lachlan, spuse Rowena, cu o expresie de amestec de supărare și durere. „Nu vezi asta?” Lord Gray râse. „Asta a fost ieri, atunci Astăzi nu mai poți călări Nu te descurca, Winnie. Rowena se întoarse fără cuvinte cu fața spre Ranulf. „Ești ultima mea speranță atunci, frate mai mare”, a spus ea, cu o voce căzând puțin. „Care este darul meu?” Pentru o clipă, fratele ei cel mare o privi, senzația neliniștită a furtunilor care se apropiau fluturați din nou de-a lungul pielii sale. „Ați spus că doriți o rochie nouă”, s-a întors în cele din urmă. „Una verde. Mitchell a pus-o la dispoziție la etaj, ca să o poți purta la cină. Spre deosebire de ghete, este potrivit pentru dans. ” În timp ce privea, o lacrimă mare s-a format și a fugit pe unul dintre obrajii frumoși ai Rowenei. Sfântul Andrei sângeros. Atunci greșise. Cum, nu era deloc sigur, dar în mod clar ceva se stricase. „Winnie, de ce plângi?” întrebă o altă voce masculină din pragul salonului, în timp ce Arran MacLawry, al patrulea frate și cel mai apropiat în vârstă de Ranulf, pășea în cameră. „Cizmele lui Lach vă ciupesc, atunci?”

Descriere

Diavolul poartă kilt de Suzanne Enoch spune povestea lui Ranulf MacLawry, Marchiz de Glengask, căpetenia unui puternic clan scoțian, are misiunea să-și aducă acasă sora care a fugit la Londra.

Tânăra rebelă și-a dorit ceva ce familia i-a refuzat: un sezon de debut la balurile din înalta societate britanică, așa că Lady Rowena se refugiază la familia Hanover. Ranulf va face senzație la Londra cu manierele lui din Highlands.

Scoțianul nu are decât dispreț față de niște oameni pe care îi o adunătură de fanfaroni superficiali, cu preocupări superficiale precum balurile și seratele. Nu se dă deloc în vânt după complimente cu înflorituri și haine sofisticate din mătase și satin. Îi place să se arate așa cum este: dintr-o bucată. Dar londonezii vor afla: diavolul poartă kilt.

Diavolul poartă kilt și la bal, și pe câmpul de luptă

Lui Ranulf va începe totuși să-i placă satinul, mai ales dacă este purtat de frumoasa domnișoară Charlotte Hanover, a cărei limbă este pe atât de ascuțită, pe cât de fină îi este pielea… Lady Charlotte a fost atrasă de bărbații încăpățânați. Dar după ce și-a pierdut logodnicul într-un duel, spune că nu mai vrea să aibă de-a face cu bărbații impulsivi și iuți la mânie. Și totuși, nu poate să nege că uriașul scoțian este atrăgător. Marchizul de Glengask pare la fel de periculos pe câmpul de luptă, dar și într-o sală de bal. În inima virtuoasei domnișoare se duce o luptă între rațiune și simțire. Oare care dintre ele va câștiga?

Recomandăm: 100 de femei afurisite - O istorie- HANNAH JEWELL .PDF

Recomandăm: Arta de a făuri oameni -Virginia Satir

3 0