MsBooks- Biblioteca Nr.1 pentru recenzii de cărți și cărți PDF Gratis!



" alt="Marile Speranțe de Charles Dickens (Descarcă cartea online gratis .pdf)" title="Marile Speranțe de Charles Dickens (Descarcă cartea online gratis .pdf)">
Book Lovers

Marile Speranțe de Charles Dickens (Descarcă cartea online gratis .pdf)

Citește Online
+2
2 votes
Peste un an, îți vei dori să fi început astăzi să citești!:)
Dragostea vine de acolo, de unde nu te aștepți!

Carti PDF online gratis: ,,Marile Speranțe de Charles Dickens (Descarcă cartea online gratis .pdf),,



„Descoperirea treptată a valorilor existenţei, de-a lungul experienţelor sale, face din Pip unul dintre cei mai complecşi eroi dickensieni şi din Marile speranţe romanul cel mai solid construit dintre toate cărţile de succes ale lui Charles Dickens. O operă unde diversele etape ale «marilor speranţe» trăite de Pip capătă un profund înţeles autobiografic, pentru că, urmărind cu atenţie povestea rostită de erou, desluşim vibraţii ale glasului lui Dickens, amintindu-şi propriile întâmplări şi speranţe.” – DAN GRIGORESCU
„Nicăieri Dickens nu a îmbinat atât de perfect analiza şi sinteza ca în acest roman. […] Ca toţi marii artişti, Dickens ne impune să ne schimbăm percepţia despre artă.” – GEORGE SAINTSBURY
„Dickens îşi va depăşi şi domina epoca, la fel cum impunătoarea figură a lui Rabelais îl domină pe Du Bellay, dar domină şi Renaşterea şi lumea.” – G.K. CHESTERTON

Fragment

Numele meu de familie, după tată, fiind Pirrip, iar numele meu de botez fiind
Philip, limba mea de copil mic n‐a reuşit să pronunţe din acestea două nimic mai
mult şi mai desluşit decât Pip. Şi, pentru că eu îmi ziceam Pip, tot Pip mi‐au zis şi
ceilalţi.
Dacă spun că Pirrip este numele de familie al tatălui meu, îmi întemeiez
afirmaţia pe piatra lui de mormânt şi pe spusele surorii mele - doamna Joe
Gargery, măritată cu fierarul. Cum nu mi‐am văzut niciodată tatăl sau mama,
nici vreun portret al vreunuia dintre ei (căci au trăit cu mult înainte de a apărea
fotografii), mi‐am închipuit înfăţişarea lor, fără să‐mi dau seama de ce, după
cum arătau pietrele lor de mormânt. Forma literelor de pe piatra tatălui meu mi
‐a sădit în minte ciudata convingere că fusese un bărbat solid, îndesat, cu părul
negru şi creţ. După forma şi rotunjimea literelor din inscripţia „De asemenea,
Georgiana, soţia celui de mai sus”, am tras concluzia, cu judecata mea de copil,
că mama fusese pistruiată şi bolnăvicioasă. Cât despre cele cinci pietre micuţe ca
nişte tăbliţe de scris, fiecare de aproape un picior şi jumătate lungime, înşiruite
lângă mormântul lor, închinate amintirii celor cinci fraţi mai mici ai mei - care au
renunţat foarte devreme să‐şi câştige dreptul la viaţă în lupta aceasta pe care o
purtăm cu toţii -, sunt şi acum sub înrâurirea convingerii mele de atunci,
păstrată cu sfinţenie, că toţi se născuseră întinşi pe spate, cu mâinile în
buzunarele pantalonilor şi că nu şi le scoseseră niciodată de‐acolo, în puţinul
timp cât trăiseră.
Locuiam într‐un ţinut mlăştinos, la gurile unui râu, mai bine zis într‐o buclă
pe care o făcea acesta, la vreo douăzeci de mile depărtare de mare. Cred că am
căpătat cea dintâi impresie foarte clară şi cuprinzătoare despre cum stăteau
lucrurile într ‐ o memorabilă după ‐ amiază târzie şi friguroasă. Atunci am
descoperit, fără nici o urmă de îndoială, şi că locul acela mohorât şi năpădit de
urzici era cimitirul; şi că Philip Pirrip, răposat al acelei parohii, şi, de asemenea,
Georgiana, soţia celui de mai sus, erau morţi şi îngropaţi; şi că Alexander,
Bartholomew, Abraham, Tobias şi Roger, pruncii abia născuţi ai celor dinainte,
erau, de asemenea, morţi şi îngropaţi; şi că şesul acela întunecat şi sălbatic, de
dincolo de cimitir, întretăiat de şanţuri, de valuri de pământ şi de zăgazuri, pe
care păşteau, ici‐colo, cirezi de vite, era mlaştina; şi că, dincolo de ea, linia
plumburie de jos era râul; şi că întinderea necunoscută, de şi mai departe,
dinspre care venea vântul, era marea; şi că ghemotocul de carne care începuse să
tremure şi să se smiorcăie înfricoşat de toate acestea, era Pip.

Citate

Dacă nu poţi să ajungi om de seamă, mergând de-a dreptul, n-ai să ajungi niciodată luând-o pe ocolite.

Nici un om care nu este un adevărat gentleman în sufletul său nu va fi, cât îi lumea, un adevărat gentleman în purtări.

Viaţa este o serie continuă de despărţiri.

Să-ţi spun ce este dragostea adevărată. E credinţă oarbă, umilinţă fără preget, supunere desăvârşită, încredere şi dăruire împotriva ta însuţi, împotriva lumii întregi. Dragostea înseamnă să îţi dai inima şi sufletul întreg celui care ţi le va zdrobi.

N-ar trebui să ne fie niciodată ruşine de lacrimile noastre, căci ele sunt o ploaie binefăcătoare pe praful pământului care ne împăienjeneşte privirea, împovărându-ne inimile înăsprite.

Nu mai pune întrebări şi atunci n-o să ţi se mai spună minciuni.

Toţi escrocii de pe pâmânt la un loc nu fac cât cei care se înşală singuri.

În micul univers în care trăiesc copiii, indiferent cine anume îi creşte, nimic nu este mai ascuţit perceput şi mai adânc resimţit ca nedreptatea.

Am iubit-o împotriva raţiunii, împotriva promisiunii, împotriva păcii, împotriva speranţei, împotriva fericirii, împotriva tuturor descurajărilor ce pot exista.



2 0

CItește și descarcă ,,Marile Speranțe de Charles Dickens (Descarcă cartea online gratis .pdf),,






"Ne-ar face mare plăcere să auzim părerea ta despre această carte."
Top cele mai citite cărți săptămâna aceasta!