" alt="Mircea Eliade- Maitreyi" title="Mircea Eliade- Maitreyi">
-
📖😍View All Books By🔝:
Carti PDF online gratis: ,,Mircea Eliade- Maitreyi,,
Cărți și recenzii de cărți online gratis - Mircea Eliade- Maitreyi
Maitreyi și Mircea Eliade
Dragoste de poveste... literarăDragostea a inspirat cele mai emoționate opere de artă din istorie, de la pictură la literatură, trecând prin muzică și dans. Poveștile despre îndrăgostiți au fost și vor fi preferate și de creatorii și de consumatorii de artă și cultură. Multe dintre ele pleacă de la întâmplări reale, dar au primit aura înfrumusețării poetice. Unele sunt adevărate, altele imaginare, cu toate, însă, ne oferă prilejul de a explora profunzimea sentimentelor umane, fiind mai importante ca metafore, decât ca adevăruri istorice. O pildă semnificativă în acest sens e povestea de dragoste trăită de doi scriitori, sensibili și pasionali, fiecare în felul său: Mircea Eliade și Maitreyi Devi. O poveste unică inclusiv prin faptul că beneficiază de două transpuneri literare, amândoi îndrăgostiții așternând pe hârtie propria versiune a întâlnirii lor (Maitreyi de Mircea Eliade, respectiv Dragostea nu moare, de Maitreyi Devi). Cât a fost adevăr și cât a fost creație artistică în cartea lui Eliade e dificil să discernem și nici nu contează prea mult, pentru că Maitreyi nu e o carte de memorialistică, ci una de dragoste. Ne rămâne povestea emoționantă și sensibilă a unei întâlniri între culturi, emoții, mentalități și viziuni diferite, dar fascinante.
Dragoste la a doua vedere
Povestea lui Mircea Eliade despre dragostea dintre el și tânăra indiancă Maitreyi, a fost cea care a devenit celebră în toată lumea, fiind și prima care a văzut lumina tiparului, în 1933. Cartea a fost scrisă de Eliade într-una din febrele creației caracteristice lui. Obișnuia să scrie intens, multe ore pe zi, câteva săptămâni, timp în care isprăvea o lucrare. A existat și o miză mai puțin romantică, și anume un premiu de 20.000 de lei, pus la bătaie în cadrul unui concurs literar al vremii. Evident, Eliade a câștigat atât premiul, cât și recunoașterea internațională cu volumul său.
Eugène Ionesco, autorul român care s-a afirmat la ParisCântăreața cheală, piesa care l-a consacrat pe Eugène Ionesco drept reprezentant al teatrului absurd, a fost inspirată din manualul de engleză pe care îl folosea autorul
Ca orice istorie bine scrisă a ajuns să fie considerată adevărată, o relatare fidelă a idilei exotice trăite. De fapt, cei doi tineri (Eliade - 23 de ani, Maitreyi, 16) au simțit fiorul iubirii, dar nu au mers cu relația atât de departe în realitate, ca în paginile cărții. Însă, generații întregi au trăit și retrăit emoțiile pasiunii lor, așa cum au fost povestite de Eliade. O relație care părea improbabilă și imposibilă, se transformă într-una din marile povești de iubire ale lumii, în relatarea scriitorului nostru.
Spre finalul anului 1928, proaspăt absolvent al Facultății de Litere și Filosofie din București, Eliade obține o bursă particulară și pleacă în India, la Calcutta, pentru a studia sanscrita.
Aici frecventează Biblioteca Imperială, unde este remarcat de intelectualii de elită ai vremii. Leagă o prietenie strânsă cu profesorul Surendranath Dasgupta, cu care începe să studieze sanscrita și yoga. În semn de prețuire, profesorul indian își invită învățăcelul să se mute în casa familiei sale, unde o va cunoaște pe fiica cea mare, Maitreyi Devi, în 1930.
Primul impact pe care tânăra l-a avut asupra marelui scriitor nu dădea speranțe pentru ca asemenea sentimente intense să apară. Din contră, așa cum avea să mărturisească Eliade ulterior, la început Maitreyi i s-a părut chiar urâtă, însă l-au cucerit aura de mister si spiritualitatea ei.
„Mi se părea urâtă ― cu ochii ei prea mari și prea negri, cu buzele cărnoase și răsfrânte, cu sânii puternici, de fecioară bengaleză crescută prea plin, ca un fruct trecut în copt. Când i-am fost prezentat și și-a adus palmele la frunte, să mă salute, i-am văzut deodată brațul întreg gol și m-a lovit culoarea pielii: mată, brună, de un brun nemaiîntâlnit până atunci, s-ar fi spus de lut și de ceară”.
Buddha, un lider spiritual universalGautama Buddha a oferit discipolilor săi și lumii un cod de conduită morală, care se regăsește în toate religiile și care poate oferi calea spre redescoperirea valorilor umane
Unde-s doi, povestea crește
Continuarea poveștii de dragoste dintre românul studios și indianca pasionată de poezie și filozofie este redată diferit în operele literare ale fiecăruia. Cert este că Maitreyi a fost chiar fiica unui învățat indian, studenta apreciată a marelui lor poet național, Rabindranath Tagore. Chiar în anul întâlnirii lor, Maitreyi avea să publice o carte de versuri cu prefața semnată de Tagore. Cei doi au început, într-adevăr, să petreacă din ce în ce mai mult timp împreună. Cum a perceput fiecare nașterea și evoluția unui sentiment de afecțiune diferă destul de mult, după cum reiese din scrierile publicate de Eliade la doi ani după ce a fost îndepărtat din casa profesorului, iar de Maitreyi, la 40 de ani după ce povestea lor a luat sfârșit.
Eliade relata că: „Aș vrea să mărturisesc de la început că niciodată nu m-am gândit la dragoste în cele dintâi tovărășii cu Maitreyi. O observam și mă lăsam prins de privirile ei, de acea voință fluidă, care nu are nimic de-a face cu ochii, deși pornește prin ei. Maitreyi e neînchipuit de senzuală, deși pură ca o sfântă. De fapt, acesta e miracolul femeii indiene: o fecioară care ajunge amanta perfectă în cea dintâi noapte. Cine ar fi crezut că, pe nesimțite, schimbări atât de mari se pot împlini...?” (Maitreyi)
În timp ce, la Maitreyi, sentimentele resimțite provocau o luptă intensă cu credințele ei cele mai profunde: „Mircea are 23 de ani, eu am 16. Dar amândoi suntem puțin prea serioși pentru vârsta noastră. În nopțile fără de somn, (...) o pâlpâire de teamă suie dinlăuntrul meu și arde totul din calea ei. (...) Oare frică să fie ? Îmi este frică de scandal și de disprețul celorlalți ? Numai de aceea sufăr eu ? La miezul nopții, pe când privesc stelele, înțeleg ca nu e așa. Ceva ce a crescut în spatele fricii, mai vast decât ea, a distrus-o la rându-i. Este dragostea indestructibilă, dragostea fără de moarte. Flacăra dragostei este cea care arde totul și începe să răspândească lumina. Lumina asta pătrunde în adâncul ființei mele, în cel mai ascuns colțișor al inimii și toate fundăturile oarbe începeau să se lumineze. Toate pretențiile mele, toate autodecepțiile mele se evaporau, dispăreau, am început să văd imaginea întreagă a credinței. Viața mea și-a dobândit un nou înțeles”. (Dragostea nu moare).
Orele petrecute împreună, în care ea îl învăța pe Eliade bengaleză, iar el o introducea în tainele francezei, au creat o legătură specială, prin care cei doi își construiesc o lume proprie. Scriitorul nostru decide să treacă la hinduism și să se căsătorească cu Maitreyi. Siguri de opoziția familiei, decid - în carte, cel puțin - să se logodească pe malul unui lac, printr-o ceremonie care a dat naștere uneia din cele mai înălțătoare și tulburătoare declarații de dragoste, prin cuvintele atribuite lui Maitreyi: „Mă leg de tine, pământule, că eu voi fi a iubitului meu și a nimănui altcuiva. Voi crește din el ca iarba din tine. Și cum aștepți tu ploaia, așa îi voi aștepta eu venirea”.
Planurile le sunt spulberate de intervenția conservatorului părinte, care îl alungă pe Eliade din casă și din viața lui Maitreyi, cu o scrisoare aspră: „Domnului M. Eliade, Dumneata ești străin și eu nu te cunosc. Dar, dacă ești capabil să consideri ceva sacru în viața dumitale, te rog să nu mai intri în casa mea, nici să nu încerci să scrii sau să vezi vreun membru al familiei mele. Dacă vrei să mă vezi personal, caută-mă la birou și dacă ai vreodată să-mi scrii, scrie-mi numai acele fapte pe care un necunoscut le poate scrie unui necunoscut, sau un funcționar superiorului său. Te rog să nu pomenești de această notă nimănui și rupe-o, după ce o vei citi. Rațiunea acestei purtări trebuie să-ți fie evidentă, dacă ți-a rămas cât de puțină minte în nebunia dumitale. Îți cunoști ingratitudinea și ofensa pe care mi-ai adus-o. Dasgupta”
Dragoste à la carte
Despărțirea lor, la fel ca și sentimentele care i-au unit, îmbracă forme diferite în paginile unde au fost descrise. Eliade încheie romanul cu perioada de asceză din Himalaya, unde „Sufeream cumplit. Sufeream cu atât mai mult cu cât înțelegeam că, o dată cu Maitreyi, pierdusem India întreagă. (...) Această Indie, pe care începusem s-o cunosc, la care visasem și pe care atâta o iubisem, îmi era definitiv interzisă. Nu voi putea niciodată dobândi o identitate indiană. Speranța noastră, a mea și a lui Maitreyi, că ne-am fi putut căsători, se urzise dintr-o iluzie. Mă lăsasem legat și fermecat de miraje și nu aveam altceva de făcut decât să sfârșii pânza țesută de Maya și să redevin liber, senin, invulnerabil.” (Maitreyi)
Maitreyi vede lucrurile într-o manieră spiritualizată, proprie culturii indiene: „Zac întrebându-mă de ce a distrus el această iubire, un dar al lui Dumnezeu. Și ce dacă el trebuia să plece ? Dacă am fi izbutit ca, în zece ani, să ne scriem câte o singura scrisoare, ar fi fost de ajuns. Cu această unică scrisoare, noi am fi trecut peste oceanele și continentele care ne despărțeau și am fi devenit „ardhanariswar”. Cele doua euri ale noastre ar fi redobândit desăvârșirea. Dar pot oare occidentalii sa înțeleagă toate astea? Pentru ei, desăvârșirea iubirii are loc în pat. Totuși, el știa, cu siguranță știa. Mă pot vedea din nou pe mine însămi, în brațele lui, în chenarul ușii. El îmi șoptește : «Nu trupul tău, Amrita. Eu vreau să-ți ating sufletul.»” (Dragostea nu moare).
Dragoste la nivel înalt, între Antoniu și Cleopatra Antoniu și Cleopatra, o poveste de dragoste care a străbătut vremurile și lumile, din vechiul Egipt și puternica Romă până pe ecranele, scenele și cărțile zilelor noastre.
Fiecare a pornit pe drumul propriu au avut căsnicii, familii și realizări literare. Maitreyi a aflat de abia în anul 1972 că există un roman care îi este dedicat, moment în care a decis să scrie volumul - răspuns Dragostea nu moare. În primăvara anului 1973, în timp ce își redacta deja cartea, Maitreyi îl vizitează la Chicago pe Eliade, acolo unde ajunge cu o delegație de iezuiți. Se pare că întâlnirea a fost pusă la cale de un prieten comun.
Cu ocazia întâlnirii dintre cei doi, Eliade i-a promis lui Maitreyi că romanul care îi poartă numele nu va fi tradus în engleză în timpul vieții lui. Lucrul care s-a și întâmplat, romanul Maitreyi avea să fie tradus în engleză abia în 1993, la șapte ani de la moartea lui Mircea Eliade
CItește și descarcă ,,Mircea Eliade- Maitreyi,,
Rezumat la carte: ,,Mircea Eliade- Maitreyi,,
Maitreyi îl întâlnește mai târziu pe Mircea Eliade și află toate informațiile despre romanul de dragoste dedicat ei.Maitreyi îl caută pe Mircea Eliade
"După ce este dat afară din casă, părinții descoperind povestea de iubire dintre cei doi tineri, Eliade, îndurerat, se retrage în Himalaia, bucurându-se de frumusețea locurilor, cutreierînd pădurile și gândind la dragostea pierdută ( ceea ce nu-l împiedică să aibă un interludiu lirico-trupesc cu o tînără ce cuteriera India în căutarea absolutului.) Revine la Calcutta în decembrie 1931, dar se hotărăște să se întoarcă în România pentru serviciul militar. Revenit în țară, amintirea dragostei pentru Maitreyi nu-i dă pace și, atunci când află despre un concurs de roman inedit, se hotărăște să aștearnă pe hîrtie tot ce se întîmplase la Calcutta, fericirea și suferința deopotrivă. A schimbat numele personajelor, dar a lăsat așa cum erau adresele, numerele de telefon. Nici măcar o clipă nu se gândește că, lăsând neschimbat numele eroinei, Maitreyi, comitea o gravă indiscreție. Ce s-ar fi întâmplat dacă cineva din Calcutta ar fi citit romanul? Societatea indiană era cu totul altfel decât cea europeană. Fără îndoială, Maitreyi și întreaga ei familie și-ar fi pierdut locul în înalta societate. Mai mult, dedicația de la începutul romanului nu lasă loc de nicio îndoială: "Îți mai amintești de mine, Maitreyi? Și dacă da, ai putut să mă ierți?"
Romanul cîștigă premiul și este publicat în România, în 1933. Primirea sa este mai mult decât entuziastă. Cunoscuți critici, istorici literari și scriitori se întrec în laude - Poem al iubirii, exotic, original, descrie un miracol al iubirii, iar cuplul de îndrăgostiți este așezat alături de marile cupluri de iubire: Tristan și Isolda, Paul et Virginie. Cartea a fost tradusă în italiană, germană, spaniolă, catalană; Cea mai cunoscută versiune a fost cea franceză din 1950.
Maitreyi află în treacăt despre carte, atunci când tatăl ei, profesorul Dasgupta, întors dintr-o călătorie prin Europa, îi spune că Eliade a publicat o carte pe care i-a dedicat-o. Mai tîrziu, după 1953, cînd ea însăși călătorește prin Europa, se întâlnește cu oameni care, aflîndu-i numele, îi spun că o cunosc dintr-un roman și îl știu pe Mircea Eliade. Dar cei doi nu se întîlnesc. Abia în 1972, ea află de la sanscritologul român Sergiu George, aflat la Calcutta, în cadrul unei vizite în India, amănunte despre romanul Maitreyi și conținutul acestuia în ceea ce o privește. Greu de descris sentimentele ce o cuprind aflînd de descrierea scenelor pasionale, de vizitele pe care ea le făcea noaptea iubitului ei. Furie imensă! De ce minte? Nu au existat vizite nocturne. Nu au fost decât mîngîieri, pasionate, este adevărat, vorbe și promisiuni. Dincolo de indignare, Maitreyi este cuprinsă de nostalgie la amintirea iubirii din tinerețe. S-a stins flacăra dragostei? Se pare că nu. O primă reacție, un răspuns este un volum de poeme apărut la sfârșitul anului 1972, intitulat "Raze de soare", poeme de dragoste pentru cel de odinioară. Dar respectabila doamnă în vîrstă de 58 de ani, iubită de familie - soț, copii, nepoți - simte că nu va avea liniște pînă nu se va întâlni cu el, pînă cînd nu vor discuta și va afla de ce a scris așa cum a scris despre ea. Se agită și reușește, în 1973, să aranjeze o serie de conferințe despre Rabindranath Tagore la Universitatea din Chicago, unde Mircea Eliade, savant renumit, era profesor. Trecuseră 42 de ani. Întâlnirea este menționată în treacăt de Mircea Eliade în jurnalul său și descrisă de Maitreyi în cartea pe care o va publica mai târziu. Eliade îi spune că romanul nu este pe deplin autobiografic, o mare parte este ficțiune, fantezie, deci scenele de dragoste cu ea nu au fost scrise cu intenția de a o pune într-o situație neplăcută. Îi promite că varianta în limba engleză nu vă apărea decât după moartea ei.
La sfârșitul anului, la invitația Uniunii Scriitorilor, poeta vizitează România. Are diverse întâlniri și face o vizită mamei și surorii lui Mircea Eliade. La toate întrebările care i s-au pus în legătură cu pasiunea tinereții dă ca răspuns, la sfîrșit, un poem de dragoste.
Maitreyi se simte datoare, totuși, să spună și ea povestea lor. Așa că, în 1974, apare "Dragostea nu moare", roman care se bucură de succes și este premiat, în 1976, de Academia Națională Indiană de Literatură. În anii aceia și în societatea indiană, este remarcabilă sinceritatea și curajul cu care descrie sentimentele puternice care au însuflețit-o pe adolescenta de atunci. Și reiese clar că iubirea ei nu a murit. Se spune că uneori, în dragoste, unul iubește și celălalt se lasă iubit.
În 1993, după moartea lui Mircea Eliade, versiunea engleză a romanului a fost publicată de University of Chicago Press cu titlul "Bengal Nigths" (Nopți bengaleze), iar în 1994 au apărut împreună, la aceeași editură, cele două romane. Fiecare își spune povestea. Un impresionant duet al iubirii."
Iubirea sfidează timpul,iar protagoniștii iubirilor imposibile se caută de-a lungul vieții!
Citește deasemenea Doar top selecții cărți avem:
May McGoldrick - vol. 3- Sabia scoțiană .PDF
- Cărți romantice
Ea și el - Marc Levy .PDF
- Cărți romantice
Inimi purpurii - Tess Wakefield .PDF
- Cărți romantice / Filme- Cărți
🔥💔KRISTA RITCHIE, BECCA RITCHIE- Fără tine
- Cărți romantice
