-
📖😍View All Books By🔝:
Carti PDF online gratis: ,,Petre Ioan Crețu - Banshe sau revolta piciorului de lemn .PDF,,
Scrii recenzii și ai parte de mai multe cărți online gratis Petre Ioan Crețu - Banshe sau revolta piciorului de lemn .PDF
Petre Ioan Crețu- cărți de citit online gratis .PDF
Senzația de îndepărtare și singurătate devenea tot mai puternică. Mă confruntam mereu cu aceleași chemări prelungi și sfâșietoare, glasuri de sirenă ale realităților atât de înșelătoare. Nu-mi venea să cred că te ciupești de obraz și simți durerea dureroasă, dar tot nu te trezești. Amintirile erau ca niște voci ciudate, amintiri ale unui picior pierdut într-o vară obeză, călcat de un tractor.
Acum, piciorul, cum spuneam, părea să îmi asculte gândurile în tăcere, stând la marginea visurilor din nopți treze, plângând sau numărând pașii pe drumul pe care l-a străbătut cândva, dintre un vis și altul, din copilărie în moarte, dintr-o dragoste trecută în alta viitoare. Apoi, ascunde semnele printre ierburile uscate. De departe, se aude mereu murmurul degetelor lui, parcă răpăind ca ploaia pe acoperișuri. Doar acel vrăjitor care descântă pe furiș orașul îi mai îmblânzește durerea, îi crește aripi în călcâi, apoi trupului meu îi coase la subsuori fluturi de hârtie.
Uite cum simte revolta piciorului până în vârful unghiilor pătate cu scrum, întuneric și nemurire. Dar nu mai zic nimic, mă înmoaie singurătatea lui în brațe, și el se sălbăticește la nesfârșit sau îmi recită cinci versuri din noua mea carte până la ultimul fum de țigară, ca o păpușă mecanică stricată. Și se face noapte pe șest, dar nu ar trebui să-mi pară rău că sunt blocat în casă, pe stradă trec mereu aceleași femei, iar în cimitire sunt aceleași persoane înmormântate. Doar popii sunt mereu alții.
Mi-am pierdut piciorul drept la zaruri, l-am pariat pentru o nenorocită de zi în care să-mi fii mireasă. M-au dus în spatele casei, printre tufișuri de zmeur, și au trecut cu roata tractorului peste mine până când piciorul s-a desprins. M-am trezit a doua zi în spital, îndopat cu tramadol, pentoxi retard, ketoprofen, ceva codeină și stanozozol. Ochii îmi străluceau ca la feline, iar după o lună am ajuns acasă. Până și mâinile mele au refuzat să mă mai doară. Stăteam toată ziua pe prispă și cioplam în lemn de salcâm piciorul meu nou.
Din când în când, mai reușeam să-mi trec palmele peste privirea ta, dar nu mai simțeam nimic. Ah, mâinile mele nesimțitoare, cum se lasă seara, încep să se destrame, și tot ce au cioplit se transformă în scrum. Nimic nu compensează pierderea subită a identității. Nu mai recunosc decât acele spații rele ale memoriei, pline de venin și blesteme. Ciocane de sânge îmi bat în tâmplă. Îmi vine să urlu, dar nu mai am glas. Mă afund și mă sufoc în tristețea ochilor tăi, ca într-o ninsoare. Apoi, într-un avânt muncitoresc, îmi beau lumina pe furiș. Doar urletul îmi mai răzbate din înserare în luminiș. Cine sunt eu?
Recomandăm: Aventurile lui Sherlock Holmes Vol.1 de Sir Arthur Conan Doyle .PDF
Recomandăm: Mincinoșii - E. Lockhart .PDF