Cu romanul Croitorul de pe Strada Mare Giuseppe Bonaviri inaugureazã, în 1954, un parcurs narativ oi liric care îl va purta de-a lungul anilor spre o minunatã oi intensã poeticã a cuvântului, a cuvântului «celestial», sacru element purificator al fiinþei umane pierdutã în nenumãrate universuri reale, fantastice, onirice. O lume palpitantã oi sonorã, uneori secretã, alteori dezvãluitã, pe care scrii- torul o încredinþeazã cuvântului spre a o fixa ab aeterno, ferind-o astfel de continua devenire, de nestatorniciile oi de metamorfozele care obosesc realitatea, dezordonatã oi fragmentatã în infinite forme. Bonaviri condenseazã în paginile acestui roman de debut înþelepciunea lui Platon pentru care «discursul scris are nevoie de tatãl sãu logos-ul, cãci singur nu otie nici sã se descurce nici sã se apere». Glasul, cuvântul este aoadar elementul fondator al creaþiei, al mitului, al literaturii. «Eu, don Pietro Sciré, croitor de pe Strada Mare, nevoit fiind de rãgazul din toiul iernii, mã gândesc sã scriu câteva pagini despre viaþa mea»: iatã premisa romanului, mistuitoare autobiografie comparatã, rãsãritã Croitorul de pe Strada Mare Cuvânt înainte din adâncurile memoriei oi construitã pe trei voci narative: Vorbesc eu; Vorbeote sora mea Pina; Vorbeote bãiatul meu Peppi care are unsprezece ani. Cele trei povestiri îndeplinesc funcþia de a recupera ceea ce nu se spune, ceea ce se spune în treacãt, de a umple lacunele din trecut, de a depãna firul sentimentelor de-a lungul timpului, pe fondul unei realitãþi dificile care constrânge personajele la o resemnare aparentã. Cãci, chiar dacã uneori «tocul vechi care scârþâie oi nu otie sã coboare în strãfundul gândurilor» se poticneote în «foile chinuite» dar revelatoare, numai scriind, croitorul din Mineo va putea înþelege cã «lumea va trebui sã devinã mai bunã». Scriind, don Pietro Scirè va putea imprima trãirii o semnificaþie autenticã. În aceastã perspectivã Bonaviri hotãrãote, asemenea unui discipol, sã aducã omagiu prezenþei intense a tatãlui sãu, croitor la Mineo, abdicând, acordându-i lui onoarea actului de a scrie. În personajul lui don Pietro Sciré se împletesc trãsãturi în care autorul însuoi se recunoaote: vocaþia poeticã, o statornicã tendinþã de a evada din rea- litate, de a transforma în univers magic griul de plumb al vieþii de zi cu zi. În acelaoi timp tatã-fiu-nepot, om matur apãsat de griji oi de nevoi, copilandru visãtor, fãrã copilãrie, în satul însorit oi bãtut de vânt, înconjurat de mizerie, sãrãcie oi suferinþe, dar fremãtãtor de prezenþe oi de sunete, misterioase oi familiare.

Descriere

Romanul Croitorul de pe Strada Mare este alcatuit din trei parti, trei puncte de vedere asupra aceleiasi intamplari. Protagonistul acestuia este Pietro Scire, un croitor care in lungile luni ale iernii, cand nu e nimic de facut, se hotaraste sa scrie cateva randuri despre lumea sa. O frantura din „viata la tara”, insufletita de o imaginatie febrila care stie sa dea suflet, verb si mister naturii insasi, sentimentelor si obiectelor. O poveste care porneste de la semnificatiile particulare catre un sens profund si emblematic, dilatand realismul faptelor banale intr-o dimensiune fascinanta, arhaica si universala, aceea a mitului. Cu romanul Croitorul de pe Strada Mare, Giuseppe Bonaviri inaugureaza, in 1954, un parcurs narativ si liric care il va purta de-a lungul anilor spre o minunata si intensa poetica a cuvantului, a cuvantului celestial, sacru element purificator al fiintei umane pierduta in nenumarate universuri reale, fantastice, onirice. O lume palpitanta si sonora, uneori secreta, alteori dezvaluita, pe care scriitorul o incredinteaza cuvantului spre a o fixa ab aeterno, ferind-o astfel de continua devenire, de nestatorniciile si de metamorfozele care obosesc realitatea, dezordonata si fragmentata in infinite forme. Prof. Univ. Dr. Sarah Zappulla Muscara, Universitatea Catania

Recomandăm: Foc întunecat de Dale Kethcam carte .PDF

Recomandăm: Catherine Bybee- Sedusă pînă duminică carte .PDF

2 0