Nascuta intr-un sat din Cisiordania, Souad afla repede ca, in lumea traditionala in care traieste ea, sa fii fata este un blestem. Baietii merg la scoala, fetele nu. O fata trebuie doar sa munceasca si sa-si faca rugaciunile. Daca iese citusi de putin din cuvintul tatalui, va fi batuta fara mila. O fata e mai putin importanta decit un animal: daca o familie are deja destule fete, cele care sint in plus pot fi omorite la nastere... La saptesprezece ani, Souad se indragosteste de un barbat despre care nu stie mai nimic, dar care ar putea fi eroul ce o va elibera din robia tatalui ei. Visind la iubire si casatorie intr-o societate unde barbatii au toate drepturile, iar femeile doar indatoriri, ea se indreapta fara sa-si dea seama spre catastrofa. Pentru ca ramine insarcinata si isi dezonoreaza astfel familia, cumnatul ei primeste sarcina de a o pedepsi dindu-i foc. Salvata de colaboratoarea unei fundatii umanitare, Souad ajunge in Franta, unde incepe o noua viata si unde isi va face cunoscuta povestea cutremuratoare.

„Cu ani in urma am intilnit fete care veneau de departe, ca si mine. Sint tinute ascunse. O tinara care nu mai avea picioare, agresata de doi vecini care au legat-o si au aruncat-o sub tren. O alta pe care tatal si fratele ei au vrut sa o ucida cu lovituri de cutit si pe care au aruncat-o intr-o pubela.

O alta pe care mama si fratii ei au aruncat-o pe fereastra: este paralizata. Si celelalte despre care nu se vorbeste, care au fost gasite prea tirziu, moarte. Cele care au reusit sa fuga, dar au fost prinse in strainatate: sint moarte. Cele care au putut scapa la timp si se ascund, cu sau fara copii, virgine sau mame.

N-am intilnit o femeie arsa ca mine – nu au supravietuit. Iar eu ma ascund si acum, nu-mi pot spune numele, nu-mi pot arata chipul. Nu pot decit sa vorbesc – este singura arma pe care o am.”

Fragment

Eu sunt o fată şi o fată trebuie să meargă repede, cu capul aplecat, privind în pământ, ca şi cum şi-ar număra paşii. Privirea ei nu trebuie să se ridice, nici să rătăcească de-a dreapta sau de-a stânga drumului, pentru că dacă ochiul ei l-ar întâlni pe cel al unui bărbat, tot satul ar considera-o sharmuta. Dacă o vecină, deja căsătorită, o femeie bătrână sau oricine altcineva ar vedea-o singură pe uliţă, neînsoţită de mamă sau de o soră mai mare, fără oi, fără snopi de fân sau saci cu smochine, tot sharmuta ar numi-o.

O fată trebuie să fie măritată pentru a privi drept în faţa ei, pentru a merge la prăvălia negustorului, pentru a se putea epila şi pentru a purta bijuterii. Atunci când o fată nu este căsătorită până la vârsta de paisprezece ani, aşa cum s-a întâmplat cu mama mea, satul începe să râdă de ea. Dar, pentru a se putea căsători, o fată trebuie să aştepte să-i vină rândul, în familie. Cea mai mare mai întâi, apoi – celelalte. Sunt prea multe fete în casa tatălui meu.

Patru, toate la vârsta măritişului. Mai sunt şi două surori vitrege făcute de cea de-a doua soţie a tatălui nostru. Ele sunt încă mici. Unicul bărbat, fiul adorat de toţi, fratele nostru Assad, s-a născut glorios printre toate fetele astea, pe locul al patrulea. Eu sunt a treia. Tatăl meu, Adnan, este nemulţumit de mama mea, Leila, care i-a dăruit toate aceste fete. El este nemulţumit şi de a doua nevastă a lui, Aişa, care nu i-a dăruit decât fete.

Recomandăm: Caietul Mayei de Isabel Allende .PDF

Recomandăm: eBook-CĂDEREA CELE NOUĂ VIEȚI ALE LUI CHLOE KING CARTE .PDF

3 0