Name: eBook- Lee Child - Ancheta carte .PDF
Rating: 88 (20 reviews)

" alt="eBook- Lee Child - Ancheta carte .PDF" title="eBook- Lee Child - Ancheta carte .PDF">

Book Lovers

eBook- Lee Child - Ancheta carte .PDF

Categoria: Detectivi/ Thriller-e

Citește Online

3 votes

Peste un an, îți vei dori să fi început astăzi să citești!:)

Dragostea vine de acolo, de unde nu te aștepți!

Popular Books

Author😉:

📖😍View All Books By🔝:

Lee Child

Carti PDF online gratis: ,,eBook- Lee Child - Ancheta carte .PDF,,

Descarcă Lee Child - Ancheta carte .PDF

Fragment

Pentagonul este cea mai mare clădire de birouri din lume – douăsprezece hectare, treizeci de mii de oameni, douăzeci şi opt de kilometri de coridoare – dar a fost construit cu doar trei uşi la stradă, fiecare dintre ele dând întrun pasaj pietonal păzit. Am aleso pe cea dinspre sudest, intrarea în holul principal, cea mai apropiată de metrou şi de staţia de autobuz, pentru că era cea mai aglomerată şi mai folosită de angajaţii civili, iar eu voiam să am cât mai mulţi civili în jur, de preferinţă un şir nesfârşit, din motive de siguranţă, adică, în mare, ca nu cumva să fiu împuşcat pe loc. Arestările se termină prost mai tot timpul, uneori accidental, uneori intenţionat, aşa că voiam martori. Voiam nişte ochi independenţi aţintiţi asupra mea, cel puţin la început. Îmi amintesc data, bineînţeles. Era marţi, 11 martie 1997, ultima zi în care am intrat acolo ca angajat cu acten regulă al oamenilor care construiseră locul acela. Acum multă vreme. Din întâmplare, 11 martie 1997 era cu exact patru ani şi jumătate înainte ca lumea să se schimbe, întro altă viitoare zi de marţi, şi, ca multe lucruri pe vremea aceea, măsurile de securitate la intrarea în holul principal erau serioase, dar nu isterice. Nu că aş fi putut provoca isterie. Nici pe departe. Îmi purtam uniforma de serviciu, curată, călcată, lustruită şi strălucitoare, acoperită din cap până în picioare cu treisprezece ani de medalii, insigne şi decoraţii. Aveam treizeci şi şase de ani, eram curajos şi mergeam ţeapăn ca o vergea de tun, tipicul maior al poliţiei militare americane, cu excepţia faptului că aveam părul prea lung şi nu mă bărbierisem de cinci zile. Pe atunci securitatea Pentagonului era asigurată de Serviciul de Pază şi Protecţie, iar de la patruzeci de metri distanţă am văzut zece dintre oamenii lor în hol. Mi sa părut că sunt prea mulţi, ceea ce ma făcut să mă întreb dacă erau toţi ai lor sau dacă unii dintre ei erau, de fapt, deai noştri, lucrând sub acoperire, aşteptândumă. Majoritatea lucrătorilor noştri calificaţi sunt subofiţeri, iar ei îşi fac o mare parte din treabă jucând rolul altcuiva. Se dau drept colonei, generali, recruţi, oricine altcineva, şi se pricep la asta. Nau nimic altceva de făcut toată ziua decât să îmbrace uniformele de la SPP şi săşi aştepte ţinta. De la treizeci de metri nul recunoşteam pe niciunul, dar, la urma urmei, armata e o instituţie foarte mare, iar ei ar fi putut să aleagă oameni pe care eu să nui fi întâlnit niciodată până atunci. Am continuat să merg, parte a unui şuvoi de oameni care traversa holul înspre uşi, bărbaţi şi femei în uniforme, fie de serviciu, ca a mea, fie vechi uniforme de campanie cu model de camuflaj, cum aveam pe vremea aceea, alţii care clar erau militari, dar fără uniforme, îmbrăcaţi în costume sau în haine de lucru şi alţii care erau, evident, civili. Câţiva din fiecare categorie duceau cu ei sacoşe, serviete sau pachete, toţi încetinind, evitând să se lovească unul de altul şi amestecânduse, în vreme ce şuvoiul se îngusta întrun cap ascuţit de săgeată, apoi se subţia şi mai mult, transformânduse întrun şir indian de singuratici sau de perechi de colegi, pe măsură ce oamenii se pregăteau să intre. M- am aşezat în rând cu ei, între singuratici, în spatele unei femei cu mâini palide, nemuncite, şi înaintea unui tip purtând un sacou cam tocit la coate. Amândoi erau civili, funcţionari, probabil vreun soi de analişti, adică exact ceea ce urmăream. Ochi independenţi. Era aproape ora prânzului. Cerul era însorit, iar aerul de martie era călduţ. Vreme de primăvară în Virginia. De cealaltă parte a fluviului, cireşii erau pe cale să se trezească la viaţă. Încă puţin şi avea să izbucnească celebra înflorire. În toată nevinovata Americă, bilete de avion şi camere de luat de vederi stăteau pe mesele din holuri, pregătite pentru excursiile în capitală.

Despre ce e cartea

Martie 1997. O tînăra femeie e găsită moartă în spatele unui bar din orășelul Carter Crossing, Mississippi, nu departe de o baza militară. Armata trimite numaidecît un anchetator oficial în interiorul unitatii, pentru a demonstra nevinovația soldaților, dar și pentru a păstra secretul asupra unor misiuni strategice în care sunt împlicate două companii de infanteriști concentrate în garnizoană.

Recomandăm: The Takeover by T.L. Swan .PDF

Recomandăm: Umberto Eco - Numarul zero .PDF

2 1