🕌 Michael David Lukas-Oracolul din Stambul

Aventura începe oarecum familiar: o naștere profețită, însoțită de semne, doi „crai de la răsărit” care ajung taman la timp pentru a juca un rol important în poveste, și un prunc ce își începe drumul în viață cu o tragedie. Aspectul profetic al întregii povești este destul de vag și nu neapărat necesar, acesta părând a nu se concretiza pe tot parcursul evenimentelor.

Pe măsură ce crește, Eleonora, personajul principal al cărții dă dovadă de o istețime și o inteligență ieșite din comun. Încă din fragedă copilărie ea pare să dezvolte și alte abilități mai puțin întâlnite, cum ar fi capabilitatea de a relaționa cu animalele într-un mod cât se poate de firesc; mai mult, natura o înzestrează cu o mică armată de protectori, printre care un stol de pupeze purpurii ce o urmează pretutindeni.

Simbolistica pupezei este destul de bogată în majoritatea culturilor antice, având aspecte deopotrivă negative și pozitive. Pupăza marchează succesiunea regală și este văzută ca simbol al virtuții, mesager loial, rege al păsărilor și apărător al oamenilor; pe de altă parte, pupăza simbolizează viața de apoi, adeseori prevestind dezastre și războaie devastatoare. În toate cazurile însă, această pasăre este sacră și privită cu deosebit interes și venerație. Faptul că destinul Eleonorei este strâs legat de un stol de astfel de păsări, un stol de „regi” cu puteri supranaturale, nu face decât să ne confirme caracterul extrem de special al abilităților sale.