📚 📚


MsBooks- Biblioteca Nr.1 pentru recenzii de cărți și cărți PDF Gratis!



Citește și descarcă cărți Aventură, Science Fiction, Fantasy, Filme cărți online gratis Pittacus Lore- Uniți ca unul  #7 din seria Eu sunt Numarul Patru .PDFCitește și descarcă cărți Aventură, Science Fiction, Fantasy, Filme cărți online gratis Pittacus Lore- Uniți ca unul  #7 din seria Eu sunt Numarul Patru .PDF" alt="Pittacus Lore- Uniți ca unul #7 din seria Eu sunt Numarul Patru .PDF" title="Pittacus Lore- Uniți ca unul #7 din seria Eu sunt Numarul Patru .PDF">
Book Lovers

Pittacus Lore- Uniți ca unul #7 din seria Eu sunt Numarul Patru .PDF

Citește Online
+4
4 votes
Peste un an, îți vei dori să fi început astăzi să citești!:)
Dragostea vine de acolo, de unde nu te aștepți!
Citește și descarcă cărți Aventură, Science Fiction, Fantasy, Filme cărți online gratis Pittacus Lore- Uniți ca unul  #7 din seria Eu sunt Numarul Patru .PDF
Popular Books
Author😉:

  • 📖😍View All Books By🔝:

Carti PDF online gratis: ,,Pittacus Lore- Uniți ca unul #7 din seria Eu sunt Numarul Patru .PDF,,



Citește și descarcă cărți Aventură, Science Fiction, Fantasy, Filme cărți online gratis Pittacus Lore- Uniți ca unul  #7 din seria Eu sunt Numarul Patru .PDF

Pittacus Lore Uniți ca unul , Volumul șapte din seria bestseller EU SUNT NUMĂRUL PATRU online gratis .PDF

Pittacus Lore- Cărți de citit online gratis .PDF


Seria “Moștenirile Lorienului”, de Pittacus Lore

I Am Number Four (Eu sunt Numărul Patru )

The Power of Six (Puterea celor șase)

The Rise of Nine (Lupta celor nouă)

The Fall of Five (Greșeala lui Cinci)

The Revenge of Seven (Răzbunarea lui Șapte)

The Fate of Ten (Soarta lui Zece)

United as One (Uniți ca unul)

PROLOG


Fata stă pe buza râpei, degetele de la picioare strângând marginea stâncoasă. O prăpastie

întunecată se deschide în fața ei și câteva pietre se desprind și cad, dispărând în adânc, în jos, în umbre.

Cândva, acolo a fost ceva, un turn sau un templu — fata nu își mai amintește exact ce anume. Se uită în

hăul fără fund din fața ei și, cumva, știe că acest loc a fost important cândva. Un loc sigur.

Un sanctuar.

Ar vrea să facă un pas înapoi de pe marginea abruptă a abisului. E periculos să stea acolo. Cu toate

acestea, nu se poate mișca. Picioarele ei parcă au prins rădăcini. Simte că pământul stâncos se schimbă și

se prăbușește sub picioarele ei. Abisul din fața ei se extinde. În curând, marginea pe care stă se va rupe

și va ea cădea, înghițită de întuneric.

Ar fi chiar atât de rău?

Pe fată o doare capul. Este o durere îndepărtată, de parcă ar fi durerea altcuiva. Durerea începe de

la frunte, se întinde spre tâmple și apoi spre maxilar. Își imaginează capul ca pe un ou care a început să

se crape, fisurile din coajă întinzându-se pe toată suprafața. Își freacă tâmplele cu mâinile și încearcă să

se concentreze.

Își amintește vag că a fost trântită de pământul stâncos, iar și iar, prinsă de gleznă de o forță prea

puternică pentru a-i rezista, cu capul lovindu-se de stâncile neiertătoare. Totuși, parcă i s-a întâmplat

altcuiva. Amintirea, ca o durere, pare atât de îndepărtată.

În întuneric e pace. Nu va trebui să-și amintească bătaia, durerea care a urmat sau ce a pierdut

când această prăpastie fără fund a apărut în pământ. Dacă se va lăsa să alunece în hău, va putea să lase

totul în urmă, pentru totdeauna.

Ceva o trage înapoi. Ceva din interiorul ei îi spune că nu ar trebui să fugă de durere, că ar trebui să

se întoarcă. Să continue să lupte.

În întunericul de sub ea vede o licărire albastră, o lumină solitară. Inima îi tresare când o vede.

Luminița aceea îi amintește pentru ce a luptat și de ce este atât de rănită. La început, luminița este ca un

punct, ca atunci când privește cerul nopții și vede o stea singuratică. Curând, luminița se extinde și se

mărește, ca o cometă ce vine spre ea. Fata tremură pe marginea prăpastiei.

Și apoi, el plutește în fața ei, strălucitor, la fel ca ultima dată când l-a văzut. Părul lui negru

cârlionțat și dezordonat, ochii lui verzi ca smaraldul privind fix în ai ei — este exact așa cum și-l

amintește. El îi zâmbește, cu zâmbetul acela irezistibil, și îi întinde o mână.

— Marina, este în regulă, îi spune el. Nu mai trebuie să lupți.

Mușchii ei se relaxează la auzul vocii lui. Întunericul ce se întinde sub ea nu mai pare atât de

neplăcut. Ea își pune un picior deasupra abisului. Capul pare să nu o mai doară la fel de tare. Mai

înaintează un pas.

— Așa, spune el. Vino acasă cu mine.

Aproape că îl ia de mână. Totuși, ceva nu este în regulă. Își mută privirea de la ochii lui, de la

zâmbetul lui, și vede cicatricea. O cicatrice groasă, vineție, îi înconjoară gâtul. Ea își retrage mâna și

aproape că alunecă de pe marginea prăpastiei.

— Nu este real! țipă ea, regăsindu-și vocea. Își pune picioarele ferm pe pământul stâncos și se

îndepărtează de întuneric.

Privește cum zâmbetul băiatului cârlionțat se transformă în ceva crud și rău, o expresie pe care nu

a văzut-o niciodată pe chipul său.

— Dacă nu este real, atunci de ce nu te poți trezi? o întreabă el.

Ea nu știe. Este blocată aici, pe marginea prăpastiei, în acest loc, între băiatul cu cârlionți negri și

întuneric — la iubit cândva, dar acesta nu este el cu adevărat. Este cel care a adus-o aici; este cel care a


bătut-o atât de rău și care a distrus acest loc pe care l-a iubit. Iar acum, el îi spurcă amintirile. Îl fixează

cu privirea.

— Mă voi trezi, nenorocitule. Voi veni după tine.

Ochii lui lucesc și încearcă să adopte o expresie amuzantă; dar ea știe că el este furios. Trucul lui

pervers nu a funcționat.

— Ar fi fost pașnic, prostuțo. Puteai să te arunci în întunericul de jos. Ți-am oferit milă.

El începe să se retragă în prăpastie, lăsând-o singură în acest loc. Cuvintele lui plutesc spre ea.

Acum tot ce te așteaptă este și mai multă durere.

— Așa să fie, spune ea.

Băiatul cu un singur ochi stă cu capul pe pernă în închisoarea lui. Stă cu mâinile încrucișate pe
piept — nu are de ales; brațele sale sunt legate în interiorul unei cămăși de forță. Unicul său ochi se uită
plictisit pe pereții albi, căptușiți și moi. Ușa nu are clanță și nu se întrevede nicio modalitate de a scăpa.
Nasul îl mănâncă și își îngroapă fața în umăr ca să se scarpine.

Când își ridică privirea, vede o umbră pe perete. Cineva stă în spatele lui. Băiatul cu un singur ochi

tresare când două brațe puternice se așază pe umerii lui și strâng ușor. Vocea puternică îi sună chiar în

ureche.



Recomandăm: Mario Vargas Llosa Oraşul şi Câinii carte .PDF

Recomandăm: 📚 Graceling by Kristin Cashore 🌟



4 0

CItește și descarcă ,,Pittacus Lore- Uniți ca unul #7 din seria Eu sunt Numarul Patru .PDF,,




Rezumat la carte: ,,Pittacus Lore- Uniți ca unul #7 din seria Eu sunt Numarul Patru .PDF,,



"Ne-ar face mare plăcere să auzim părerea ta despre această carte."
Top cele mai citite cărți săptămâna aceasta!