" alt="KYUNG-SOOK SHIN Te rog, ai grijă de mama .PDF" title="KYUNG-SOOK SHIN Te rog, ai grijă de mama .PDF">
-
📖😍View All Books By🔝:
Carti PDF online gratis: ,,KYUNG-SOOK SHIN Te rog, ai grijă de mama .PDF,,
Scrii recenzii și ai parte de mai multe cărți online gratis KYUNG-SOOK SHIN Te rog, ai grijă de mama .PDF
KYUNG-SOOK SHIN- cărți de citit online gratis .PDF
Cărți coreene online gratis
„Cu toate că mama lipsește, va veni vara, și toamna va veni iar, și iarna va veni, tot așa. Și eu voi trăi într-o lume fără mama.”
După ce Park Son-yo, o femeie de 69 de ani, se pierde fără urmă într-o stație de metrou din Seoul, fiica ei, care este scriitoare, începe să își dea seama, în timp ce compune fluturașii cu detalii despre mama sa (pe care urma să îi lipească pe străzile din apropierea casei), că nu cunoaște foarte multe informații despre cea pe care cu greu o poate descrie în cuvinte. Nu știe data nașterii ei, pentru că venise pe lume într-un moment când celor mici, mai ales fetelor, li se făceau acte oficiale după ce creșteau câțiva ani, fiind vorba despre anii 1938 sau 1936, nu știe nici măcar ziua exactă, pentru că mama își sărbătorea aniversarea odată cu tatăl ei, o lună mai devreme, iar, după un anumit timp, toți au uitat care este data reală, în timp ce pozele recente cu ea nu existau. Astfel, scriitoarea se întreabă cine este, cu adevărat, mama ei, pe care o mai vedea, acum, prin lentila amintirilor adultului care privește în trecut: mama care îi gătea mâncare tradițională, mama care oferea, în fiecare an, copiilor ei șosete în dar, mama cu păr grizonat care avea grijă de ei de fiecare dată când se vedeau și mama pe care cu greu au început să o caute prin marele oraș în care s-a pierdut.
Pornind de la întrebarea „Cât de departe pot ajunge amintirile legate de cineva?”, fiica, numită Chi-hon, începe să-și amintească ce știe despre Son-yo, încercând să îi reconstruiască, cumva, existența. Primul lucru pe care îl aflăm este că mama ei nu știa să citească (atunci când era mică, femeia îi dicta ce să scrie în scrisorile trimise către fratele ei mai mare, care tocmai se mutase), deoarece crescuse într-un sătuc din Coreea de Sud (aflată pe atunci la sfârșitul Războiului Coreean), pierzându-și tatăl la vârsta de 3 ani, motiv pentru care singurii care au avut acces la educație au fost frații ei. Totuși, insistase întreaga viață ca fata ei să meargă la școală și își ajuta întotdeauna familia prin micuțele afaceri întreprinse prin sat. Vorbind despre mama sa, naratoarea realizează și câteva lucruri pe care, până în acel moment, nu le observase: femeia avea întotdeauna dureri puternice de cap (a dus-o la spital pentru prima dată după ce a terminat facultatea) și ura să gătească, deși era singura care făcea asta în casa părintească.
După ce fata trece prin toate momentele în care și-a ignorat mama, realizând câtă dragoste a primit din partea ei, povestea se mută asupra lui Hyong-chol, fratele cel mare, care, la rândul lui, își dă seama că știe foarte puține lucruri despre Son-yo.
Pornind din ziua în care sora lui i-a spus că mama este bolnavă, iar el nu a crezut-o, bărbatului îi vin în minte toate lucrurile pe care femeia le-a făcut pentru el de-a lungul timpului (vizitase prima dată orașul Seoul, singură, pentru a-i aduce o diplomă de care avea nevoie pentru a se înscrie la cursuri, se întorsese acasă după ce soțul ei plecase cu o altă femeie pentru a fi lângă el, toți banii făcuți din micuțele afaceri se duceau întotdeauna către lucrurile de care avea nevoie la școală, unde fusese primul din clasă, atunci când învăța până târziu, în camera lui erau mereu strecurate, în liniște, cele mai bune gustări, iar când s-a mutat de acasă, femeia i-a plantat trandafiri în noua grădină), începând să vadă cum, pe parcurs ce viața sa a mers înainte, mama lui a rămas în urmă. Devenise mult prea ocupat pentru a o suna sau pentru a o vedea, iar acum, când era mult prea târziu, iar ea nu putea fi găsită, Hyong-chol își dă seama că este mult mai importantă decât toate lucrurile care îi ocupau, înainte, timpul: „Ce făceam în timp ce mama a fost lăsată de una singură în stația de metrou, după ce n-a reușit să se urce odată cu tata în tren?”.
După ce trec luni fără ca femeia să fie găsită, perspectiva soțului ei este prezentată în momentul în care o anumită Hong Tae-hee își face apariția la poarta casei sale. Atunci, bărbatul află că soția lui vizita frecvent, fără să știe nimeni, un orfelinat din cartierul Namsan, unde de 10 ani făcea baie copiilor, spăla haine, avea grijă de grădină și dona, în fiecare lună, bani. Tot ce își dorea în schimb era ca fata de acolo să îi citească, în fiecare zi, timp de o oră, cartea fiicei ei. Astfel, la rândul său, bărbatul realizează cât de urât s-a purtat cu soția lui („Singurele momente în care îți aminteai de ea erau atunci când aveai nevoie de ceva ori o învinuiai sau o ignorai”) și câtă nevoie a avut aceasta de familia ei, care o părăsise. În ultimul capitol, care introduce și perspectiva mamei asupra evenimentelor descrise de ceilalți, femeia își povestește singură viața, vorbind cu fiecare membru al familiei înainte de a pleca pentru totdeauna.
Pentru că fiecare capitol este adresat cititorului în mod direct, ca și cum Park Son-yo ne spune personal despre toate lucrurile pe care le-am făcut greșit în relația cu ea, durerea și vina simțite de cei din familie odată cu dispariția femeii sunt foarte ușor de înțeles. Poate că nu o cunoaștem pe Son-yo și ea nu se află cu adevărat în fața noastră, dar cu siguranță ne amintește de persoanele pe care, de-a lungul timpului, am uitat să le prețuim așa cum se cuvine, lucru care ne poate schimba perspectiva în ceea ce privește modul în care tratăm oamenii din jur, mai ales atunci când uităm că avem la dispoziție un timp limitat alături de ei.
Epilogul, care începe cu „Au trecut 9 luni de când a dispărut mama…”, o prezintă pe Chi-hon în Italia, vizitând Vaticanul. Când ajunge în fața imaginii Fecioarei Maria (Pietà din Bazilica Sfântul Petru), ținând în mână mătănii din lemn de trandafir (floarea preferată a lui Son-yo), ea spune singurele cuvinte care îi mai pot aduce speranță și împăcare:
„Te rog, ai grijă de mama”, o frază care poate fi oricând continuată cu „așa cum noi nu am știut să o facem”.
Recomandăm: Virginia Henley- Preferata regelui .PDF
Recomandăm: Anna Stuart - Moașa de la Auschwitz
CItește și descarcă ,,KYUNG-SOOK SHIN Te rog, ai grijă de mama .PDF,,
Rezumat la carte: ,,KYUNG-SOOK SHIN Te rog, ai grijă de mama .PDF,,
Citește deasemenea Doar top selecții cărți avem:
Thomas Harris- Tăcerea mieilor .PDF
- Filme- Cărți
Eşti Ceea ce Gândeşti! de Wayne W. Dyer
- Filosofie
Frînturi de fericire de Nora Roberts carte .PDF
- Iubiri de Poveste
