Carti PDF online gratis: ,,Povestea vasului fantoma de Wilhelm Hauff carte .PDF,,
Cărți noi onlinea gratis Povestea vasului fantoma de Wilhelm Hauff carte .PDF
Își amintise un descântec pe care-l învățase de la bunicul său, un om
înțelept și umblat prin lume, descântec care alunga duhurile și stafiile; cât
despre somnul greu care ne toropise noaptea trecută, puteam să-l gonim
rostind într-una versete din Coran. Povața bătrânului mi-a plăcut. Am așteptat
cu teamă sosirea nopții. Am hotărât să ne cuibărim într-o mică încăpere ce se
afla lângă cabină. Am făcut câteva găuri destul de mari în ușă, ca să vedem
prin ele toată cabina, apoi am încuiat bine ușa pe dinăuntru și Ibrahim a scris
numele Profetului în cele patru colțuri. Așteptam noaptea cu spaimă. Tot cam
vreo unsprezece ceasuri să fi fost, când ne-a încercat iarăși un somn ca de
plumb. Slujitorul mă povățui să rostesc câteva rugăciuni din Coran și somnul
mi se risipi de îndată. Deodată, puntea păru că prinde viață, parâmele
scârțâiră, răsunară pași și se deslușiră limpede mai multe glasuri. După câteva
clipe de așteptare încordată se auziră pași pe scară. Bătrânul începu atunci să
bolborosească descântecul învățat de la bunicul său, descântec menit să
alunge stafiile și să risipească vrăjile.
Fie că pogorâți din văzduh,
Fie că vă înălțați din adâncurile mării,
Fie că ați dormit în groapa întunecoasă,
Fie că ieșiți din vâlvătaia flăcărilor,
Alah este stăpânul și domnul vostru,
Lui I se supun toate duhurile!
Trebuie să mărturisesc că nu mă prea bizuiam pe acest descântec și, în
clipa când ușa a zburat în lături, mi s-a făcut părul măciucă. În încăpere a
intrat bărbatul acela voinic și falnic pe care-l văzusem țintuit de catarg. Avea
încă pironul înfipt în frunte până în miezul creierului, dar sabia o vârâse în
teacă; în urma lui pășea un alt bărbat, îmbrăcat cu mai puțină strălucire; și
pe el îl văzusem zăcând pe punte. Căpitanul – căci căpitan era, fără doar și
poate – avea fașa palidă, o barbă lungă, neagră și ochii aprigi pe care-i rotea
prin încăpere. În clipa când a trecut pe lângă noi, l-am văzut de aproape: el
nu părea să ia ăn seamă ușa după care stăteam ascunși. Cei doi s-au așezat
la masa din mijlocul cabinei și au prins să vorbească tare, țipând aproape,
într-un grai necunoscut. Strigau din ce în ce mai aprins, până când căpitanul
a izbit deodată cu pumnul în masă atât de năpraznic, că s-a cutremurat
încăperea. Celălalt a sărit cu un hohot de râs sălbatic de pe scaun și i-a făcut
semn căpitanului să-l urmeze. Acesta s-a ridicat, a smuls sabia din teacă și
amândoi au părăsit cabina. După plecarea lor am răsuflat ușurați; dar clipele
de groază nu se sfârșiseră încă. Pe punte, larma creștea necontenit. Se auzeau
tropăituri, țipete, râsete, urlete. În cele din urmă s-a dezlănțuit o hărmălaie
atât de asurzitoare, încât mi se părea că puntea, pânzele, totul se va prăbuși
peste noi. Zăngănit de arme, răcnete... apoi, deodată o liniște adâncă. A trecut
multă vreme până ce am cutezat să urcăm pe punte; toate se aflau la locul
lor, leșurile zăceau neclintite, țepene, ca de lemn.
S-au scurs astfel câteva zile. Pluteam mereu spre răsărit – după socotelile
mele, spre țărm – dar dacă ziua străbăteam câteva leghe, noaptea corabia
părea că merge îndărăt, căci la răsăritul soarelui ne aflam din nou la locul de
unde plecasem. Pesemne că morții ridicau pânzele în fiece noapte și făceau
cale întoarsă. Pentru a împiedica acestea, am strâns toate pânzele înainte de
căderea nopții și am făcut la fel ca și cu ușa cabinei: am scris numele Profetului
precum și descântecul bunicului pe un pergament pe care l-am legat de velele
făcute sul. Ne-am închis în cămăruța noastră și am așteptat cu teamă: oare
ce avea să urmeze La început, strigoii s-au arătat și mai sălbatici, totuși a
doua zi dimineață am găsit pânzele înfășurate așa cum le lăsasem. Peste zi
am ridicat numai atâtea pânze câte trebuiau pentru ca vasul să înainteze încet,
așa că, în cinci zile, am străbătut o bună bucată de drum.
În sfârșit, în dimineața celei de-a șasea zile am zărit în apropiere țărmul
și i-am mulțumit lui Alah și Profetului său pentru minunata noastră izbăvire.
Am mers așa o zi și o noapte de-a lungul uscatului, iar în cea de-a șaptea zi,
în zori, am descoperit un oraș aproape de țărm; cu multă trudă am lăsat
ancora, care s-a prins îndată de fund, am coborât o barcă mică ce se afla pe
punte și am vâslit din toate puterile spre oraș. După o jumătate de ceas am
intrat într-un râu ce se vărsa în mare și am coborât pe mal. La porțile orașului
am întrebat care e numele acestei așezări și am aflat că ajunsesem într-un
oraș indian, nu departe de ținta călătoriei mele. Ne-am dus la un caravanserai,
unde ne-am odihnit după călătoria noastră aventuroasă. Acolo am întrebat
dacă nu se află prin partea locului un înțelept, un învățat, spunându-i totodată
gazdei că acesta trebuia să se priceapă puțin și la vrăjitorii. Gazda m-a dus
într-o stradă lăuntrică, s-a oprit în fața unei case nu prea arătoase, a bătut la
ușă și mi-a zis să intru și să întreb de Muley.
Recomandăm: eBook-Înainte să adorm de S.J. Watson carte.PDF
Recomandăm: Agnès Martin-Lugand- Ceea ce nu poate fi ascuns .PDF
CItește și descarcă ,,Povestea vasului fantoma de Wilhelm Hauff carte .PDF,,
Rezumat la carte: ,,Povestea vasului fantoma de Wilhelm Hauff carte .PDF,,
🌐Yuval Noah Harari intitulată "Nexus: Scurtă istorie a rețelelor informaționale"🤖
📖 „Preaiubita” de Toni Morrison ❤️