" alt="Măsurând lumea - Daniel Kelman .PDF" title="Măsurând lumea - Daniel Kelman .PDF">
-
📖😍View All Books By🔝:
Carti PDF online gratis: ,,Măsurând lumea - Daniel Kelman .PDF,,
😉 Scrii recenzii și citești cărți online gratis Măsurând lumea - Daniel Kelman .PDF
Daniel Kelman- cărți de citit online gratis .PDF
Germania la începutul secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea. Epoca Iluminismului se apropie de sfârșit. Doi băieți talentați - un baron aristocrat și un copil minune dintr-o familie de țărani săraci, Alexander von Humboldt și Karl Gauss, nu bănuiesc încă că vor deveni mari oameni de știință. Primul a fost un explorator al Pământului, care a călătorit aproape întreaga lume, al doilea a fost un matematician strălucit, părăsind doar ocazional orașul său natal, Braunschweig. După o întâlnire trecătoare în copilărie, destinele lor diverg pentru o viață întreagă, unindu-se în mod neașteptat la sfârșit...
Fragment
În septembrie 1828, cel mai mare matematician al țării și-a părăsit pentru prima oară după multă vreme orașul de baștină, pentru a participa la congresul naturaliștilor germani de la Berlin. Bineînțeles că nu și-a dorit să plece. Luni de zile s-a tot codit, dar Alexander von Humboldt l-a bătut la cap până când, într-un moment de slăbiciune, s-a văzut nevoit să încuviințeze, sperând că această zi nu va veni niciodată. Acum, profesorul Gauß se ascundea în pat. Când Minna îi ceruse să se scoale, spunându-i că poștalionul așteaptă și că are o cale lungă de străbătut, el a strâns perna în brațe și, închizând ochii, a încercat să o facă pe soția sa să dispară.
Când i-a deschis la loc, Minna era tot acolo, așa că a numit-o sâcâitoare, mărginită și i-a mai zis că ar fi blestemul bătrâneții lui. Cum nici asta nu i-a fost de ajutor, a dat pătura la o parte și și-a pus picioarele pe podea. Bosumflat și spălat în pripă, a coborât treptele. În camera de zi, fiul său, Eugen, îl aștepta cu bagajele făcute. Când l-a văzut, Gauß a fost cuprins de furie: a spart un urcior de pe pervazul ferestrei, a bătut din picioare și a început să lovească încoace și încolo. Nu s-a liniștit nici măcar atunci când Eugen și Minna i-au pus mâinile pe umeri și l-au asigurat că va fi bine tratat, că nu peste mult timp va fi înapoi acasă, că totul va trece repede ca un vis urât. Abia atunci când preabătrâna lui mamă, deranjată de zgomot, a venit din camera ei, l-a ciupit de obraz și a întrebat unde e viteazul ei băiat, s- a liniștit.
De Minna s-a despărțit cu răceală, iar pe fiica și pe fiul lui mai mic i-a mângâiat absent pe cap. S-a lăsat apoi urcat în poștalion. Drumul avea să fie un chin. L-a numit pe Eugen un ratat, i-a luat bastonul și a încercat să-l lovească cu toată puterea peste picioare. Un timp a privit încruntat pe fereastră, după care a întrebat când se va căsători odată fiică-sa. De ce nu o vrea nimeni, care e problema? Eugen și-a aranjat părul lung pe spate, și-a așezat pe cap cu ambele mâini bereta roșie și nu a dat niciun răspuns.
Zi odată, a spus Gauß. Sincer să fiu, a spus Eugen, soră-mea nu e tocmai o frumusețe. Gauß a încuviințat din cap, răspunsul i se părea plauzibil. A cerut apoi o carte. Eugen i-a dat ce ceruse: Arta gimnasticii germane de Friedrich Jahn. Era una dintre cărțile lui preferate. Gauß a încercat să citească, însă doar câteva secunde mai târziu a ridicat privirea din carte și a început să se plângă de tapiseria din piele a poștalionului realizată după ultima modă; te-apucă greața când o vezi, nu alta. În curând, a povestit el, mașinile vor transporta oamenii dintr-un oraș în altul cu viteza unui proiectil. Atunci se va putea ajunge într-o jumătate de oră de la Göttingen la Berlin. Eugen a clătinat sceptic din cap. Este ciudat și nedrept, a spus Gauß, chiar tipic pentru bunul-plac al destinului faptul că te naști într-un anumit timp, al cărui prizonier rămâi, fie că îți place sau nu. Unii pot fi din cale-afară de favorizați față de cei din trecut, iar alții sunt sortiți să devină clovnii viitorului. Eugen a încuviințat somnoros din cap.
Până și o minte ca a lui, a continuat Gauß, n-ar fi reușit să facă nimic dacă ar fi trăit în vremurile de început ale omenirii sau undeva pe malul fluviului Orinoco, pe când, dimpotrivă, peste două sute de ani, orice idiot va îndruga verzi și uscate, amuzându- se pe seama persoanei lui. A mai stat o vreme pe gânduri, l-a făcut pe Eugen ratat, după care s-a dedicat lecturii. În timp ce tatăl său citea, Eugen privea fix pe fereastra poștalionului pentru a-și ascunde fața schimonosită de furie. În Arta gimnasticii germane era vorba, evident, despre aparate de gimnastică. Autorul descria în amănunt tot soiul de mecanisme născocite de el, bune să te cațări pe ele. Pe unul l-a botezat cal, pe altul bârnă, pe altul capră. Gauß a spus că tipul e nebun, după care a deschis fereastra și a azvârlit cartea afară. E cartea mea, a strigat Eugen. Gauß i-a răspuns că nici el nu era de altă părere, după care a adormit și nu s-a mai trezit până la popasul următor, aproape de graniță, unde au schimbat caii. Cât timp au fost dezlegați caii obosiți și alții, odihniți, au fost înhămați la poștalion, cei doi au mâncat supă de cartofi într-un han.
Un bărbat slab de la masa vecină, cu barbă lungă și obrajii supți, singurul oaspete în afară de ei, se holba mut la cei doi. Corpul, a spus Gauß, care spre supărarea lui visase aparate de gimnastică, corpul stă cu adevărat la originea tuturor umilințelor. Faptul că un spirit ca al lui este întemnițat într-un corp bolnăvicios, pe când un mediocru precum Eugen nu se îmbolnăvește mai niciodată i s-a părut întotdeauna o dovadă grăitoare pentru umorul negru al lui Dumnezeu. Eugen a spus că și el avusese în copilărie o formă severă de vărsat de vânt. Era să și moară. Cicatricile se mai văd încă! Gauß a spus că da, într-adevăr, uitase asta. A arătat spre caii din fața ferestrei. De fapt, nu e greșit să spui că bogaților le trebuie de două ori mai mult timp pentru o călătorie decât săracilor.
Cine folosește animale de poștă le poate schimba după fiecare etapă a drumului. Cine călătorește cu propriii cai trebuie să aștepte până când aceștia se odihnesc. Și ce-i cu asta, a întrebat Eugen. Desigur că, a continuat Gauß, unuia care nu-i obișnuit să gândească așa ceva i se pare de la sine înțeles. La fel ca faptul că te slujești de baston când ești tânăr, iar când ești bătrân, nu. Un student poartă întotdeauna baston, a spus Eugen. Așa a fost dintotdeauna și așa va fi mereu. Posibil, a răspuns Gauß și a zâmbit. Au mâncat apoi în liniște, până când a apărut jandarmul de la graniță și le-a cerut permisele de trecere. Eugen i-a arătat permisul său: un certificat emis de Curte, pe care scria că el, deși student, nu este suspect și are voie să intre pe teritoriul Prusiei însoțit de tatăl său. Jandarmul l-a privit cu suspiciune, a examinat permisul, a încuviințat din cap, după care s-a întors spre Gauß. Acesta nu avea nimic asupra lui. Niciun fel de permis, a întrebat jandarmul mirat, niciun bilet, nicio ștampilă, nimic?
Recomandăm: Thomas Schlesser - Ochii Monei
Recomandăm: Penny Jordan - Copilul furtunii carte .PDF
CItește și descarcă ,,Măsurând lumea - Daniel Kelman .PDF,,
Rezumat la carte: ,,Măsurând lumea - Daniel Kelman .PDF,,
Citește deasemenea Doar top selecții cărți avem:
Calea Războinicului Pașnic .PDF
- Filme- Cărți
Katherine Paterson - Punte spre Terabithia .PDF
- Filme- Cărți / Science Fiction
Robin Norwood - De ce eu, de ce așa, de ce acum .PDF
- Inteligența emoțională
