Si de pe situl Harlan Coben, puteti sa aflati multe alte lucruri interesante despre autor si opera sa. Deja regizorul David Ayer s-a implicat in realizarea urmatorului sau film pentru Netflix, scriind scenariul bazat pe acest “Sase zile”. El este pregătit să scrie, să regizeze și să producă împreună cu Chris Long, sub bannerului Cedar Park, o adaptare a bestsellerului Harlan Coben – Six Years. Si Netflix tocmai a achiziționat cartea in acest scop pentru Ayer.

Pentru oricare dintre amatorii impatimiti de o poveste mustind de suspans, acest nou roman al lui Coben este un dar special din mai multe puncte de vedere.

In primul rand, pentru ca se alimenteaza dintr-un filon romantic, acela al psihologiei sentimentului de iubire … acela special… “adanc si pentru totodeauna”, o dragoste insa pierduta din motive extrem de absconse. In al doilea rand, pentru ca realizeaza un hardcore al intrigii plin de mistere, secrete si minciuni pe care mintea ascutita a personajului principal si sufletul sau indurerat porneste sa le descalceasca. In al treilea rand, pentru ca mediul in care se desfasoara actiunea este cel academic american, “o optiune pe viata”. un mediu cu un specific aparte, al intelectualitatii rasate, dar cladit pe o subterana colcaind de interese oculte, financiare, politice, in tandem cu lumea raufacatorilor fara granite, cu ascunzisuri de mare brutalitate uneori, frizand crima ca arma de aparare, adaptare si succes.

Jake Fisher este un barbat cu o constitutie fizica deosebita. Are un metru si nouazeci si sase de centimetri inaltime si o suta patru kilograme greutate. Caracteristici mai degraba potrivite unui “taietor de lemne”, decat unui profesor universitar. Un urias care sufera pentru ca s-a indragostit.

“O idila de vara!(…) Doi adulti in cautarea singuratatii intr-un refugiu artistic – ea pentru a-si practica arta, eu pentru a-mi scrie dizertatia in stiinte politice – si care s-au intalnit, s-au indragostit lulea, iar apoi, pentru ca se apropia luna septembrie, pe buna dreptate, toate lucrurile frumoase au un sfarsit.” Acum Jake are inima sfasiata. “Doua maini mi-au patruns in piept, mi-au prins inima fragila din ambele parti si mi-au rupt-o in doua”, marturiseste el. Pentru ca Natalie a lui se casatoreste cu Todd Sanderson, “fostul”. Si replica finala a despartirii de neexplicat este “Promite-mi ca o sa ne lasi in pace”.

Profesorul Fisher isi respecta timp de sase ani aceasta promisiune! Si-a urmat cariera universitara la Lanford – Massachusetts, este apreciat in campus, stie ca “Un profesor trebuie sa fie cooperant si abordabil, dar nu trebuie sa fie nici amic si nici parinte” pentru studenti, are prieteni, are o viata si are un gol in inima. Pana cand – arc peste timp – un timp de sase ani, citeste necrologul eminentului chirurg Todd Sanderson, care lasa in urma sa o sotie si doi copii. Drept pentru care Jake Fisher se hotaraste sa isi reserve un loc pentru un zbor spre Savannah – Georgia, la inmormantare. Un arc peste timp, de la o nunta, la o inmormantare. “Ultima oara o vazusem pe Natalie la o nunta. Acum aveam s-o vad la o inmormantare”, ne spune profesorul Fisher.

Si de aici incolo viata lui Jake Fisher ia o turnura fantastica. Incepe pentru el un periplu complicat, prin hatisurile secretelor de familie, prin amintirile pe care le dezghioaca si le analizeaza… pentru ca… pentru ca… la inmormantare afla ca chirurgul fusese ucis si constata cu stupefactie ca vaduva lui Todd Sanderson nu este Natalie, cea cu care se casatorise in urma cu sase ani, ci o alta femeie… si i se spune ca cei doi “erau casatoriti de secole”.

Care cititor nu ar fi deja curios, interesat, avid sa parcurga cele inca peste trei sute de pagini ramase, pentrua afla dedesubturile acestei afaceri. Mai ales ca Julie Avery, sora lui Natalie, pe care Jake o contacteaza telephonic, se sustrage de la orice discutie. Ei, cam asta am facut si eu, am continuat in ritm alert lectura, tare curioasa si imposibil sa descalcesc singura misterele care apar si se multiplica pagina cu pagina. Nimeni si nimic nu este ce pare a fi, secrete din trecut ies la lumina, cu cat inainteaza Jake Fisher in cercetarile sale, ajutat si sprijnit de prieteni si prietene cu influenta in mediul lor profesional, Si cu cat inainteaza, trecand si prin misterele taberei de creatie, “colonia de reincarcare creativa” din Vermont, de langa Kraftboro, unde o cunoscuse pe Natalie, cu cat investigheaza trecutul misterios al lui Todd, cu cat intra mai adanc in viermuiala de sub poleiala mediului academic in corelare cu mediile politice/financiare/economice, cu atat viata personajului principal se complica si este amenintata de ucigasi profesionisti in solda celor care trag de sforile acestei afaceri complicate. Bob si Otto – doua palindromuri criminale sunt uneltele periculoase in mana carora cade Jake, datorita carora “durerea era un mod eficient de a readuce claritatea si concentrarea in viata mea” ne spune profesorul nostru.

“Bautura era inca prezenta, inca facand totul sa para putin in ceata, dar durerea era un mod eficient de a readuce claritatea si concentrarea in viata mea”

Halan Corben are o calitate deosebita a scriiturii. Reuseste sa contureze nu numai o structura ordonat-inteligibila a actiunii, scrie nu numai dialoguri vii intre personaje, nu numai ca puncteaza pagina si pasii intrigii cu ganduri si observatii la persoana intaia (Jake), dar are si o prezentare de-a dreptul cinematografica a unor scene, pe care cititorul le vede cu ochii mintii, in desfasurare cinematica. Si va dau un singur exemplu: descrierea vivanta a luptei dintre Jake si Otto:

“Otto si cu mine am inceput sa ne rostogolim. Cu o mana il tineam de incheietura. Mi-am incolacit picioarele in jurul trupului lui. Mi-am inclestat bratul liber de curbura gatului lui Otto, incercand sa ajung la trahee. Si-a lasat in jos barbia pentru a ma bloca. Totusi, ii tineam gatul cu bratul. Daca as putea sa-mi apas bratul doar putin mai mult. Acesta a fost momentul in care s-a intamplat. Bob a calcat frana. Furgoneta s-a oprit brusc. Impulsul ne-a ridicat pe mine si pe Otto in aer si ne-a trantit puternic de podea. Ideea e ca bratul meu a ramas fixat de beregata lui in tot acest timp. Ganditi-va la asta. Greutatea mea plus viteza masinii plus oprirea brusca – toate acestea mi-au transformat bratul intr-o sonata. Am auzit o trosnitura oribila, ca si cum o duzina de betigase umede s-ar fi frant. Traheea lui Otto a cedat ca un papier mache neuscat inca.”

Si cum spuneam, o mare calitate a scriiturii, vigoare! Tesatura puternica, logica si armonioasa a lui Halan Coben excita celulele cenusii, le pune la treaba, fiecare descriere – bogata in culoare, detalii si miscare – isi are rolul explicit in structura atractiva a actiunii si in manevrarea imposibilitatii cititorului de a descoperi ceea ce personajele ascund. Scriitorul – architect, se opreste din cand in cand din edificarea structurii si aplica tuse semnificative. Piesele din puzzle incep sa se potriveasca. Pe acelea trebuie sa le stie a dibui cititorul, pentru a lega in finalul cartii, intr-un pachet satisfacator-elegant, starea de bine a unei lecturi de exceptie.

Si sa inteleaga cititorul, ca “Niciunul dintre noi nu este cu adevarat autonom. Moartea face valuri, are ecou.” Si ca exista “iubiri sacrificate pentru a salva vieti”

Am intalnit in ultima vreme – si mai ales in cazul cartilor policier, noir , thriller, ajutorul special la care apeleaza autorii – muzica! Relativizarea la un tip sau altul de gen si de interpreti, reprezinta o modalitate de a sublinia caracterul personajului si incarcatura psihologica a momentelor de parcurs, dar devoaleaza si ceva-ceva despre autor. Este si cazul lui Haran Coben, care, pentru a sublinia faptul ca personajului sau principal ii plac solitudinea si muzica face apel la Redempsion’s Song – Joseph Arthur și Where is tenderness – General Public. Si O – Damien Rice (puteti gasi albumul pe youtube).

0 0